Crăciunul a fost întotdeauna pentru mine o perioadă specială a anului. Nu
atât din motive religioase, ci pentru că el aduce în prim-plan familia şi
generozitatea. De Crăciun ne gândim mai mult la cei dragi, ne amintim de
momentele frumoase petrecute cu ei şi uităm clipele în care ne-am certat, de
Crăciun ne cerem iertare celor cărora le-am greşit şi încercăm să ne reparăm
erorile.
Unora le place Crăciunul pentru că atunci celebrează naşterea pruncului
Isus. Atunci merg la biserică îmbrăcaţi frumos şi se simt mai aproape de
Dumnezeu, dar şi de membrii comunităţii. Eu, să vă spun sincer, prefer
Crăciunul pentru că atunci se dau la televizor o grămadă de filme siropoase, cu
mesaj pozitiv. Despre care ştiu foarte bine că sunt proaste, şi, cu toate
acestea, nu pot să le ratez. Crăciunul fără “Singur
acasă” şi fără filmele de pe Diva nu ar avea acelaşi farmec. Dar, oricum ne-ar
plăcea să ne manifestăm în această perioadă, adevărul e că ne place să fim mai
buni decât în restul anului.
Filmele,
ca şi desenele animate speciale de sărbători, sunt un ingredient de nelipsit al
Crăciunului, la fel cum e împodobitul bradului împreună cu familia sau gătitul
împreună cu mama. Vă spun drept, eu în general nu gătesc. Munca în bucătărie mi
se pare o pierdere de vreme, şi aş fi cea mai fericită dacă aş putea să mă
hrănesc exclusiv cu ciocolată. Dar să găteşti în preajma sărbătorilor, ei, asta
e deja cu totul altceva. Atunci se prepară feluri de mâncare pe care le guşti
de cel mult două ori pe an (adică de Crăciun şi de Paşti), atunci bucătăria
miroase a prăjituri, iar ceea ce e important, atmosfera e una cu totul
specială. E o anume seriozitate, combinată cu bucurie, cu grabă şi cu teama de
a nu greşi, pentru că timpul e scurt şi nu prea îţi permite să prepari din nou
un fel pe care l-ai ratat. Plus că atunci casa e mai plină decât de obicei şi
se deapănă poveşti de familie, curg îmbrăţişările şi se discută probleme cu
adevărat grave, cum ar fi cadourile de Crăciun.
Crăciunul
e o perioadă cu adevărat specială, în care ne place să dăruim, nu neapărat
obiecte, cât sentimente. Sau obiecte cu sentimente. E momentul când nu ne mai
ruşinăm să le spunem celor dragi că îi iubim, e clipa când căldurii sufletului
îi este permis să se risipească cu generozitate în jur, e perioada când minţim
cu duioşie despre un Moş Crăciun simpatic şi gras, când îi iertăm pe ceilalţi
şi când ne iertăm pe noi înşine.
Crăciun
fericit!
Comentarii
Trimiteți un comentariu