De Crăciun iubim mai mult

Crăciunul a fost întotdeauna pentru mine o perioadă specială a anului. Nu atât din motive religioase, ci pentru că el aduce în prim-plan familia şi generozitatea. De Crăciun ne gândim mai mult la cei dragi, ne amintim de momentele frumoase petrecute cu ei şi uităm clipele în care ne-am certat, de Crăciun ne cerem iertare celor cărora le-am greşit şi încercăm să ne reparăm erorile.

Unora le place Crăciunul pentru că atunci celebrează naşterea pruncului Isus. Atunci merg la biserică îmbrăcaţi frumos şi se simt mai aproape de Dumnezeu, dar şi de membrii comunităţii. Eu, să vă spun sincer, prefer Crăciunul pentru că atunci se dau la televizor o grămadă de filme siropoase, cu mesaj pozitiv. Despre care ştiu foarte bine că sunt proaste, şi, cu toate acestea, nu pot să le ratez. Crăciunul fără “Singur acasă” şi fără filmele de pe Diva nu ar avea acelaşi farmec. Dar, oricum ne-ar plăcea să ne manifestăm în această perioadă, adevărul e că ne place să fim mai buni decât în restul anului.

Filmele, ca şi desenele animate speciale de sărbători, sunt un ingredient de nelipsit al Crăciunului, la fel cum e împodobitul bradului împreună cu familia sau gătitul împreună cu mama. Vă spun drept, eu în general nu gătesc. Munca în bucătărie mi se pare o pierdere de vreme, şi aş fi cea mai fericită dacă aş putea să mă hrănesc exclusiv cu ciocolată. Dar să găteşti în preajma sărbătorilor, ei, asta e deja cu totul altceva. Atunci se prepară feluri de mâncare pe care le guşti de cel mult două ori pe an (adică de Crăciun şi de Paşti), atunci bucătăria miroase a prăjituri, iar ceea ce e important, atmosfera e una cu totul specială. E o anume seriozitate, combinată cu bucurie, cu grabă şi cu teama de a nu greşi, pentru că timpul e scurt şi nu prea îţi permite să prepari din nou un fel pe care l-ai ratat. Plus că atunci casa e mai plină decât de obicei şi se deapănă poveşti de familie, curg îmbrăţişările şi se discută probleme cu adevărat grave, cum ar fi cadourile de Crăciun.

Crăciunul e o perioadă cu adevărat specială, în care ne place să dăruim, nu neapărat obiecte, cât sentimente. Sau obiecte cu sentimente. E momentul când nu ne mai ruşinăm să le spunem celor dragi că îi iubim, e clipa când căldurii sufletului îi este permis să se risipească cu generozitate în jur, e perioada când minţim cu duioşie despre un Moş Crăciun simpatic şi gras, când îi iertăm pe ceilalţi şi când ne iertăm pe noi înşine.

Crăciun fericit!